Istoria Vinului (13)


Joi, 02 Decembrie 2010 16:29

Ce ar trebui sa mai stim despre vinuri…

Scris de Corcova

Am discutat despre corpolenta vinului. Aceasta joaca un rol esential in asortarea vinului la diferite mancaruri, dar nu reprezinta nici pe departe singurul element de care trebuie sa tinem seama. Trebuie sa avem in vedere gustul, dulce, acru, amar si sarat, dar si caracterul moale sau dur al mancarii si, in egala masura, al vinului. De exemplu, un vin mai dulce si cu gust de fruct este mai moale, in timp ce unul mai acid si mai taninos este mai dur, in cazul mancarii zaharul si grasimile ii confera acesteia un caracter mai moale, iar caracterul acid si gustul amar o fac mai dura. De asemenea, trebuie tinut seama de continutul de alcool al vinului si de cel de sare in cazul mancarii. O concentratie mai mica de alcool face vinul mai moale, iar un exces de alcool il face mai dur. In mod similar, o mancare mai putin sarata este mai moale, iar una mai sarata este mai dura.
In vin este important ca elementele moi sa se gaseasca intr-un anume echilibru cu cele dure. Un vin echilibrat lasa, dupa ce este baut, o senzatie placuta, in timp ce un vin fara aciditate pare plat si da impresia ca e rasuflat. Un vin dulce, fara aciditate, va fi greoi, in cazul lui aciditatea avand rolul de a mai taia din dulceata si de a-l echilibra. Astfel, in cazul vinului, alcoolului ii revine sarcina de a-l echilibra atenuand tendintele excesiv de moi sau de dure. O concentratie prea mare de alcool va anula calitatile acestuia, facandu-l excesiv de dur, in timp ce o concentratie moderata ii confera rotunjime punandu-i in evidenta calitatile.




Luni, 29 Noiembrie 2010 16:23

Vinul, cheia unei mese de succes

Scris de Corcova

Atunci cand imbinarea vinului cu mancarea este cea potrivita, au de castigat in egala masura atat vinul, cat si mancarea. Cand cele doua se cearta, poate apare un adevarat dezastru, indifernet de talentul bucatarului si de calitatea vinului. Sunt multi factori care trebuie avuti in vedere, precum aciditatea, dulceata, aroma si corpolenta vinului si a mancarii. Corpolenta vinului creste incepand de la cele albe si culminand cu cele rosii. Dar in afara de culoare si de soi conteaza in egala masura metoda de vinificatie si zona de provenienta, respectiv climatul. Astfel, o clima rece conduce la o corpolenta mai scazuta, in timp ce un sezon cu temperaturi mai ridicate - la o corpolenta mai mare. De asemenea, fermentarea la temperatura scazuta sau in cisterne de inox determina o corpolenta mai redusa, iar fermentarea la temperatura ridicata sau fermentarea si maturarea in butoi duc la o corpolenta mai mare. In general, corpolenta este asociata si cu continutul de alcool, astfel vinurile usoare avand de obicei o tarie de pana la 11-12 grade, iar cele grele de peste 13-14 grade. Din punct de vedere al mancarii corpolenta depinde in primul rand de continutul de grasime si de natura acesteia - din carne, din lactate sau vegetala. Conteaza apoi modul de preparare, corpolenta crescand de la mancarurile fierte sau preparate la abur catre cele prajite, inabusite, precum tocana si preparatele la gratar, si pana la cele preparate la cuptor. Corpolenta creste de asemenea de la aromele delicate la cele grele, precum cele date de fum, de la mancarurile usoare la cele concentrate. Vorbind despre mancare trabuie neaparat sa tinem seama si de sosuri si de garnituri. O regula generala ne invata sa asociem vinurile cu mancaruri avand o corpolenta asemanatoare.




Joi, 25 Noiembrie 2010 15:13

Vinul nu se bea la intamplare

Scris de Corcova

Vinul isi are personalitatea lui. E groaznic atunci cand ajunge sa se certe cu mancarea. Da, vinul nu accepta sa fie baut oricand si oricum… Protesteaza si e in stare sa ne strice si cel mai ales festin, pregatit cu cele mai rafinate mancaruri. Sa stii sa bei vinul este o adevarata stiinta. Orice somelier va poate explica, a sti sa te bucuri de aceasta extraordinara licoare este un adevarat har si necesita un adevarat ritual. Cu privire la alegerea si servirea vinului exista nenumarate legi. Atunci cand ai ajuns sa patrunzi cu adevarat tainele adanci ale acestei nepretuite licori, poti sa faci abstractie de legi, alegerea vinului devenind o adevarata arta… Dar pana atunci e important de respectat macar un numar minim de reguli elementare.
In primul rand, trebuie stiut ca fiecare vin are o temperatura optima la care trebuie servit. Daca e mai rece isi va ascunde calitatile, iar daca e mai cald - dispare orice placere. Pentru a-si pastra temperatura cat mai mult timp, este recomandat sa fie servit in pahare cu picior, astfel incat sa nu punem mana pe cupa ce adaposteste pretiosul elixir. De asemenea, este recomandat ca paharul sa aiba gura mai stramta pentru a ajuta vinul sa-si pastreze parfumul.




Miercuri, 24 Noiembrie 2010 15:57

Vinul, purtator de har si sanatate

Scris de Corcova

Sarbatorile de iarna bat la usa. De la Craciun si pana la Boboteaza aproape in fiecare zi e o noua sarbatoare si un nou prilej pentru o masa festiva.
O masa festiva inseamna, evident, o ambianta si o companie deosebita, dar si mancaruri alese… Dar nici o mancare, oricat de gustoasa si de rafinata ar fi, nu-si va putea etala adevaratele calitati atat timp cat nu va fi insotita de vinul potrivit. Nici o masa nu va putea fi o reusita daca nu se va bucura de prezenta unor vinuri de calitate.
Mancarurile speciale sunt de cele mai  multe ori destul de grele, motiv pentru care, dupa o masa festiva, de multe ori avem diferite probleme digestive, uneori chiar destul de neplacute. Acest lucru nu se va intampla niciodata, daca fiecare fel de mancare a fost insotit de vinul poitrivit. Vinul, ales cu grija, este capabil sa transforme si cea mai grea mancare intr-o adevarata binecuvantare. Cu un chimism de exceptie, fiind format din nu mai putin de 1.000 de substante distincte, multe dintre ele reprezentand elemente vitale pentru sanatatea noastra, vinul reprezinta o  adevarata licoare de viata lunga.




Luni, 08 Noiembrie 2010 14:45

Controverse dacice

Scris de Corcova

Asa cum reluam deunazi, diferite pareri, mai mult sau mai putin acreditate, plaseaza originile vinului in Georgia, Iran sau Egipt. Dar sunt suficient de multe indicii pentru a plasa originea vinului si pe meleagurile noastre, ale vechii Dacii. Sau cine stie? De ce nu am accepta ca a aparut in mod independent in diferite zone in care vita-de-vie era prezenta si se bucura de atentia si aprecierea localnicilor? Astfel, exista indicii ca in actualul spatiu geografic al Romaniei au existat precursori ai  vitei-de-vie deja din Tertiar, de la inceputul erei Neozoice. Apoi, bazandu-se pe argumente de ordin botanic si climatic, botanistul A. Griesbach, considera ca patria vitei-de-vie trebuie cautata in tinuturile Traciei, iar B.P. Harden lansa asertiunea ca pe aceste meleaguri cultura vitei-de-vie e mai veche decat plugaria. In acelasi timp, R.Billiard sustine ca, dintre toate partile Europei, Tracia ar fi cea mai veche patrie a vinului. Sunt de altfel multe indicii sau chiar dovezi ca incepand din mileniul II i.H. cultura vitei-de-vie si producerea vinului au devenit indeletniciri de baza ale populatiei carpato-dunarene. Sunt insa si destui savanti care plaseaza acest moment cu mult mai devreme. Sunt destule voci care sustin  ca viticultura a fost exportata de pe aceste meleaguri catre alte popoare. De altfel, si in Iliada, Homer ne spune ca razboinicii greci s-au dus in Tracia sa gaseasca vinul, iar cultul dionisiac se considera ca ar fi aparut in Tracia, unde exista de altfel un cult asemanator personificat de zeul Sabazios.




Duminica, 07 Noiembrie 2010 13:37

Calitatile vinului lui Noe

Scris de Corcova

Vinul este cat se poate de prezent si in Sfintele Scripturi, existand nu mai putin de 450 de referiri la vin si la vita-de-vie. Profetul Isaia a scris un cantec al vitei-de-vie, iar, la nunta din Cana Galileii, Isus a transformat apa in vin, dar, fara indoiala, cel mai important pasaj este cel privitor la Cina cea de Taina, atunci cand vinul capata acea semnificatie profunda, el devenind sangele lui Hristos. Nu sunt de neglijat nici cuvintele lui Hristos care a spus: Eu sunt adevarata vita-de-vie. Dar vinul a fost dintotdeauna prezent la cele mai felurite ceremonii religioase, indiferent ca vorbim de cele inchinate lui Dionysos la greci, lui Bachus la romani sau lui Nin-kasi la sumerieni. Dar vinul este tot asa de prezent si ca medicament, ca antiseptic sau, pur si simplu, ca un delicios aliment. Interesante sunt insa si pataniile lui Noe…




Vineri, 05 Noiembrie 2010 14:11

Serbarile dionisiace

Scris de Corcova

Dionysos a devenit cu adevarat stapanul cetatilor Eladei. A fost, cu siguranta, cel mai sarbatorit zeu. Nici nu avea cum sa fie altfel! Nu e oare un adevarat pacat sa nu inchini un pahar cu vin? Poti oare sa nu sarbatoresti natura, binefacerile ei, roadele pamantului, dragostea, cu nenumaratele ei ispite? Chiar daca Dionysos nu a fost preamarit la noi, toate aceste taine de foc pe care el le-a intrupat in mitologia greaca au fost si sunt sarbatorite din plin si pe meleagurile noastre.




Joi, 04 Noiembrie 2010 15:02

Dionysos si "focul vinului"

Scris de Corcova

Aparitia si dainuirea timp de secole a cultului dionisiac se datoreaza creatiei legendare a grecilor, dar si tracilor, vecinii lor din nord. Relatiile dintre ei apar descrise si in scrierile lui Homer, de unde aflam, de exemplu, si cum ciclopul Polifem a fost imbatat de luptatorii care au atacat Tracia, de unde soseau zilnic corabii cu vin trac.
Dionysos a fost copilul Semelei, iubita lui Zeus. Dar Semela nu a apucat de fapt sa-i dea nastere, murind intr-un incendiu provocat de Hera, geloasa sotie a lui Zeus. Acesta si-a salvat insa copilul nenascut inca, implantandu-l in coapsa sa, din care avea sa se nasca mai apoi "in flacari". Sunt flacari pline de talc si de semnificatii ascunse. Astfel, se considera ca de la nasterea "in flacari" a lui Dionysos s-ar fi transmis oamenilor "focul vinului". Dionysos era zeul bogatiilor pamantului cultivat, dar el purta in sine si ceva din maretia lui Osiris, zeul egiptean al Soarelui, caci bogatiile pamantului inchid in sine binefacatoarele raze ale Soarelui. Astfel, razele captive ale Soarelui au generat "incendiul" nasterii lui Dyonisos, care si ne-a transmis noua, oamenilor, "focul vinului".




Miercuri, 03 Noiembrie 2010 15:57

Dionysos, zeul vinului

Scris de Corcova

Calitatea si pretuirea vinului din vechea Dacie explica probabil indeajuns de ce grecii considerau a Dionysos si-ar fi gasit originile pe aceste meleaguri. Cum nimeni nu le-a asezat insa vreodata prea exact pe harta, nu ne putem opri sa ne gandim ca aceste locuri ar fi putut fi chiar printre viile Corcovei, cu vinurile ei atat de pretuite de-a lungul timpului si plasate pe cealata parte a muntilor stapaniti de vraja si de forta Sarmizegetusei Regia.
Sunt nenumarate legende care il leaga pe Dionysos de minunata licoare a vinului. Astfel, se spune ca mergand el spre insula Naxos, obosit din cauza drumului lung, descoperi, in timp ce se odihnea in mijlocul unei inmiresmate pajisti, o planta firava si necunoscuta. Placandu-i infatisarea ei, o smulse si o lua cu sine. Dar soarele ardea puternic. Era mult prea cald si firava planta smulsa din pamantul ei ar fi putut pali, asa incat Dionysos voi sa o apere de dogoarea soarelui.




Marti, 02 Noiembrie 2010 18:51

O legenda chinezeasca a vinului

Scris de Corcova

O licoare atat de apreciata, precum vinul, nu avem cum sa nu fie invaluita in nenumarate povesti care mai de care mai surprinzatoare si mai induiosatoare. Astfel, la chinezi, legenda spune ca, in prima lor dinastie, imparatul Yu, cel bland si intelept, avea o sotie pe masura. Imparateasa Yidi era o gospodina desavarsita, care stia dintr-o privire tot ce se intampla si ce era necesar in vastele case imparatesti. Cazand insa bolnava si nemaiavand puterea sa se ocupe de bunul mers al gospodariei, slugile se lenevira si nimic nu parea sa mai fie ca inainte. Incepand sa-si vina in fire, intr-o zi, din patul ei acoperit de matasuri, imparateasa isi aduse minte de savoarea strugurilor ei aromati si le ceru slugilor sa-i aduca un ciorchine proaspat. Dar ei, cum demult nu mai ingrijisera camarile, intrara in panica, dar in cele din urma trebuira sa recunoasca… La palat nu mai erau struguri.  Imparateasa stupefiata s-a dat jos din pat si s-a dus sa vada cu ochii ei ce era in camara. A descoperit acolo, intr-un vas de bambus, cativa ciorchini uitati, invaluiti intr-un aer ametitor, care incepusera sa fermenteze. Imparateasa scurse zeama lasata de struguri intr-un vas de portelan si o bau. Surprinsa, savura micile piscaturi pe limba, aroma placuta din gura, parfumul delicat din nari si se lasa apoi cuprinsa de o nespusa stare de bine. Urmele bolii diparura ca prin farmec. Imparateasa Yidi intelese atunci ca tocmai descoperise  o adevarata minune…




Pagina 1 din 2
Te afli aici: Istoria Vinului